„Eu sunt Berbec, dar nu mă regăsesc deloc în descrierea asta.”
Poate ai auzit în jurul tău, sau chiar tu ai spus asta.
Da, se poate întâmpla foarte ușor, căci de cele mai multe ori, ne uităm doar la zodia Soarelui și ea vorbește despre ceva profund: felul în care ne construim identitatea, ce ne dă vitalitate, ce avem nevoie să exprimăm ca să simțim că suntem noi.
Dar asta e valabil fără a-i întâlni de ceilalți, prin tot ceea ce suntem noi pe dinăutru. Însă, când apare celălalt, deja lucrurile stau puțin diferit, căci ieșim din zona intimă, binecunosctă nouă și mergem să-l întâlnim pe celălalt, într-un fel propriu al fiecăruia și astfel celălalt ne va percepe acel mod:
Suntem întâlniți prin felul în care intrăm într-o încăpere.
Prin tonul cu care răspundem.
Prin privirea care caută, se apără, se apropie sau păstrează distanța.
Prin ritmul nostru....
Aici începe povestea ASCENDENTULUI.
Ascendentul este semnul care se ridica la orizont, în locul și în clipa nașterii tale. De aceea, ora nașterii contează atât de mult: ascendentul se schimbă aproximativ la fiecare două ore, iar odată cu el se schimbă și felul în care se așază întreaga hartă natală - căci Ascendentul determină locul unde începe prima Casă, ea a identității, iar în funcție de acest ASC toate celelalte Case se vor înșirui după reguli bine calclulate.
Asc nu este o mască și nici nu este nici o versiune falsă a ta, ci este primul mod prin care viața te-a chemat să te întâlnești cu lumea.
Nu cine ești „înăuntru”, ci cum pornești spre viață
Soarele spune ceva despre centrul tău, însă Ascendentul vorbește despre acel prag pe care-l treci să-l întâlnești pe celălalt.
Despre felul în care reacționezi înainte să ai timp să explici.
Despre energia cu care începi lucrurile.
Despre ce observă ceilalți la tine înainte să îți cunoască povestea.
O persoană cu un Soare sensibil poate avea un ASC care o face să pară foarte puternică, însă având o ntimitate foarte sensibilă.
Alta, din contră, hotărâtă și curajoasă în interior, poate intra în lume cu multă prudență, chiar dacă interiorul îi cere asta, însă fell ei de a păși în lume îi impune parcă să calculeze și cel mai mic pas.
Asta nu înseamnă că ar „juca un rol”, ci doar că fiecare om are propriul fel de a se proteja, de a se orienta și de a cere loc în lume.
Iar deseori, tocmai această diferență ne încurcă și lasă loc celuilat să emită judecăți despre noi:
„Pare rece, dar de fapt simte enorm.”
„Pare sigură pe ea, dar îi este greu să ceară ajutor.”
„Pare mereu disponibil, dar nu știe când să se oprească.”
„Pare retrasă, dar observă tot.”
Ascendentul ne ajută să nu confundăm prima impresie cu întreaga persoană.
Copilul și felul lui de a intra în lume
Pentru un părinte, cunoașterea Ascendentului unui copil, poate fi o cheie foarte prețioasă.
Nu pentru a spune: „Așa este copilul meu.”, ci pentru a observa:
„Așa pare să se apropie el de lume. Oare de ce are nevoie când face asta?”
Un copil poate intra cu avânt, poate testa imediat limitele, poate avea nevoie să vadă tot înainte de a se alătura, poate căuta apropiere sau, dimpotrivă, spațiu... iar, adultul interpretează această mișcare poate prea repede:
„E rușinos.”
„E încăpățânat.”
„Vrea mereu atenție.”
„Nu îi pasă.”
„E prea sensibil.”
Dar comportamentul este adesea doar ușa, nu întreaga casă!
În spatele unui copil care se retrage poate fi nevoia de a se simți în siguranță înainte de a se arăta.
În spatele celui care intră zgomotos poate fi nevoia de a simți că are voie să existe.
În spatele celui care vrea să știe toate detaliile poate fi dorința de a avea control într-o lume care îl copleșește.
Astfel, Ascendentul nu ne oferă o sentință, ci ne oferă o întrebare mai bună:
De ce ne schimbăm pe măsură ce creștem?
Mulți oameni spun că abia mai târziu în viață au început să își recunoască ascendentul și e și firesc.
Ascendentul este o energie pe care o învățăm treptat:
prin întâlniri,
prin alegeri,
prin eșecuri,
prin mutări,
prin relații,
prin momente în care viața ne cere să ieșim din ce cunoaștem și să răspundem...
Nu îl „împlinim” cumva peste noapte, ci el se arată în felul în care ne așezăm în lume.
Poate că, atunci când erai mică, ai învățat să te adaptezi ca să fii acceptată.
Posibil că ai devenit foarte atentă la ceilalți, ca să știi când e sigur să vorbești.
Poate că ai învățat să fii puternică înainte ca cineva să îți vadă fragilitatea.
Harta natală nu judecă aceste moduri de a fi, ea doar le pune într-un context, iar uneori, când vezi acest context, încetezi să te mai întrebi:
„Ce este în neregulă cu mine?”...
Însă răspunsul îl putem desluși în spatele întrebării: „Cum am învățat să intru în lume?”
Ascendentul nu se citește singur
Semnul ascendentului este doar începutul!
Contează și planeta care îl guvernează, casa în care se află aceasta, aspectele pe care le formează, dar și restul hărții. Două persoane cu același ascendent pot avea o prezență complet diferită.
De aceea, descrierile generale pot fi doar o ușă de intrare, dar nu sunt întreaga poveste!
O analiză a hărții natale nu ar trebui să te reducă la câteva cuvinte bine sunătoare, ea e ca un traducător al poveștii tale, care să te ajute să vezi legătura dintre ceea ce simți, ceea ce arăți și felul în care ai învățat să te miști prin viață.
Ascendentul este unul dintre primele fire ale acestei povești, el nu îți spune cine trebuie să fii, ci îți arată, poate, felul în care ai bătut pentru prima dată la ușa lumii.
Vrei să vezi ascendentul în harta ta?
Ascendentul este doar unul dintre firele care îți alcătuiesc povestea. În harta natală, îl poți vedea împreună cu planetele, casele și relațiile dintre ele — contextul care face ca o hartă să fie cu adevărat a ta.
Chiar dacă nu-ți cunoști ora exactă, poți să afli cum sunt așezate planetele și poveștile ce se leagă între ele.
Iar dacă simți că vrei să mergi mai departe decât o simplă poziționare, Analiza Hărții Natale te ajută să descoperi felul în care aceste fire se leagă în povestea ta.